Geme ţara de atâta muls
De dogori, duhori şi viituri
Nu sunt doctori să mai ia un puls
Şi nici vraci pentru descântături
Ca o vit-atinsă de dalac
Zace biata ţară-n bălegar
Cum să-ţi fie, frate-meu, pe plac
Peisajul ăsta ordinar
Cum s-audă dregătorii săi
Geamătul prelung din Bărăgan
Dorm păziţi de haite de dulăi
Poftitori la Marele Ciolan
S-au proptit acolo sus prin sfori
Şi nu-i chip să-i mai putem da jos
Ne-ndemnăm la urne, uneori
Să votăm schimbări – dar ce folos
Vin ai lor, când tot ai lor mai pleacă
La palavre-s buni, natângi la fapte
Noi rânim la balega de vacă
Să se scalde ei în râu de lapte
Şi tot mulg şi mulg – nu ştiu măsura
Mai să-i sece ţâţa bietei ţări
Şi se duc să-şi risipească ura
Prin amăgitoare desfătări
Vile de neam-prost, maşini greţoase
Searbăde vacanţe, an de an
Dulcinee cu neant în oase
Aur şi minciună – Piei, Satan!
Pe când câinii lor tot rod la ciolane
Azvârlite de-un stăpân calic
Bieţii fraţi ai mei de la saivane
N-au măncat de-un veac de ani nimic
Totu-n ţara asta e sinistru
Jaful deşănţat nu se mai gată
Cer iertare, Domnule Ministru
Al Dreptăţii-cea-la-ochi-legată
Că măcar în visul de sărac
Îndrăznesc un gând mai optimist –
Să mă-ntind în lan de grâu cu mac
Şi să mă închin că mai exist…
