E lungă lumea şi e lată
Şi-avem o ţar-aşa bogată
Dar ce folos că-n fruntea ei
Se proţăpiră derbedei
Ce-ar merita să mi ţi-i iei
De beregată…
Încă din anii nouăzeci
Se năpustiră pe poteci
Cu huiduieli şi cu minciuni
Pozând în cei mai drepţi şi buni
Ce vor a-nfăptui minuni –
Capete seci
Ţipau că fură oprimaţi
Şi fură azi, ca apucaţi
De fenomenul Cleptoman
Că nu mai au nimic uman
În suflet sau în burdihan –
Doamne, să-i baţi !
Şi-au strâns trecutul cocoloş
Şi şi l-au aruncat la coş
Dup-acel vag-civil război
Încălecară peste noi
Duhnind din guri a usturoi
Şi-a caltaboş
Şi strigă din puţinde guri
Braşoave şi cimilituri
Emit din minţile subţiri
Soluţii de restituiri
De-ţi iau suflarea când respiri –
Degeaba-njuri
Vândură fabrici, cer, pământ
Petrol, păduri, râu, ram şi prund
Dac-ar putea, ar da spurcaţii
Şi sufletul sărmanei naţii
Ce macină de generaţii
La mori de vânt…
Alai de mimi cu măşti groteşti
De care nu poţi să trăieşti
Să faci ce trebuie făcut
Viaducte-n munţi, punţi peste Prut
S-alungi mirosul de stătut
Din Bucureşti…
Vai, ce tristeţe suverană
Vai de cereasca ţării mană –
Bătuţi de vânt din Răsărit
Din Sud ori Nord ori Asfinţit
Găsim noi pietre de-azvârlit
De Piei-satană !
