Sculaţi din somn, boieri ai noştri cinici
Că-i vremea să vă fac o urătură
Un pluguşor de-arat la primăvară
Tranziţia cea fără de măsură
Un pluguşor un pic nostalgic, trist
Cu care-o s-o luăm pe scurtătură
Noi, cei ce-am fost şi am rămas săraci
Măcar că v-am păzit la Cotitură
Că după ce ne-aţi dat ’napoi pământul
N-avurăm capitalul de uzură
De motorină, de îngrăşăminte
De vite, păsări, cai în bătătură
Ce vorbe mari rostiţi voi în campanii
Le daţi uitării – cruntă uitătură –
În ţara asta cheagul se depune
Tot în băşica ăluia de fură
Că lege devenit-a furtişagul
Economia-i o dărâmătură
Cu fiare vechi vândute pe nimic
Şi cu idei puţind de incultură
Aţi dărâmat industrii – bune-rele –
Cu o încrâncenare imatură
Ca să clădiţi în schimb deşertăciune
Aidoma acelei din Scriptură
Ce vânzoleală, vai, ce mascaradă
Făcurăţi din tranziţia cea dură
Între ceva palpabil şi himera
În care v-aţi moşit adunătură
V-aţi cam jucat cu zarurile ţării
Tocite, măsluite – c-aşa fură –
De-un Occident dezmoştenit de sine
Şi-un Răsărit în plină lovitură
S-a-nlocuit atunci un vast imperiu
C-un surogat pândind la cotitură
Dar cum va stinge Noua Europă
Vulcanii din Carpaţii de Curbură
Că noi aici ne-am proţăpit de codri
Şi dăinuim nutrind speranţă pură
Peste Carpaţi se trece numai cu
Un gând frumos şi fapte pe măsură
