Ce se întâmplă, frate, azi în lume
E-un serial cu scene indecente
Globalizarea se prăvale-n spume
Şi mătură de-a valma continente
Troznesc rărunchii bietei Europe
Şi lungi frisoane pântecele-i rod
Magi mincinoşi se tânguie-n sincope
S-adune lumea la un Alt Prohod
Mi-s martori calul, puşca şi năpasta
C-aş mai avea la multe-n lume rost
Dar, vai, detest derânduiala asta
Şi toate-orânduirile ce-au fost…
Din Evanghelii când mai dau citire
Pasajelor cu Cel Damnat pe cruce
M-apuc-aşa, o stare de sictire
Şi-un dor de ducă – duce-m-aş-tot-duce
La Cel de Sus, să convenim un pact
Să-i adunăm pe cei ce-n noapte strigă
Să înscenăm o dramă într-un act
Punînd de-un bărăgan de mămăligă
Şi-odata drama-n scenă retrăită
Intr-un amurg posomorât şi frust
Să-i punem mămăligii dinamită
Să detonăm şi să privim de sus
Explozia atât de evocată
A terciuitei noastre mămăligi
Ce-a fâsâit de fiecare dată
Sub voievozi, fanarioţi sau rigi
Şi chiar la vremea cruntei ciume roşii
Când orizontul fulguia-n albastru
A explodat – vai – doar că ticăloşii
Au transformat explozia-n dezastru
Şi-n loc de cer ornat cu artificii
Avurăm o ninsoare-nsângerată…
Au fost în van atâtea sacrificii –
Tranziţia la noi nu se mai gată !
Dă, Doamne, să m-audă oropsiţii
Acestei biete ţări dezmoştenite
Să punem capăt searbădei tranziţii
Cu dinamită-n urne ! Pe cinstite !
decembrie 4, 2009 at 11:14 am
Draga Marian,vad ca ai ramas devotat rimei,insa ceea ce ma bucura cel mai mult este “violenta” versurilor impregnate de politica noastra damboviteana… Te stiam mai romantic. Dupa alegeri am sa te propun ministrul responsabil cu critica …comunitara. Sa te cunoasca toate Europa.Felicitari si da-i inainte ,tot asa.
decembrie 16, 2010 at 12:44 pm
Felicitari !
Un micut ajutor :
aprilie 24, 2011 at 12:49 pm
Multumesc pentru intrarea pe acest biet blog, “nascut” prematur”‘, ca sa zic asa – in sensul lipsei nivelului de pricepere a autorului in a-l manevra. Un pic de rabdare, si ii voi schimba statutul, forma si continutul.
aprilie 25, 2011 at 5:15 pm
Multumesc, domnule Costel, pentru aprecieri, ca si pentru urarile astea “in ton cu vremurile”. Poate ca Dumnezeu vrea sa suferim cu adevarat, spre a ne putea innalta apoi de-a stanga Lui. Altfel nu se poate explica supliciul la care este supus acest popor…